Un week-end frumos

Uite ca a trecut si acest week-end activ si frumos! AM avut de toate, pana si vremea a tinut cu noi! Contrapunct a fost prezent si ne-a cantat, ne-a invitat la dans si a facut o atmosfera foarte placuta la noi la targ.
Teatrul de papusi a fost ceva deosebit, oamenii din strada au venit sa ii vada pe energicii instrumentisti ai tarafului adus de Compania Pur Anima.
Poze si filmulete gasiti pe contul de Facebook!

Ne pregatim pentru week-end-ul viitor! Despre ce surprize va mai pregatim va spun pe parcursul saptamanii!

Copiii la noi!

Conferinţă de presă

Vineri, 28.05.2010, la ora 16.00, TÂRGUL DE TRADIŢII GASTRONOMICE vă invită la conferinţa de presă la sediul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, Str. Tache Ionescu Nr. 4, Bucureşti, Sector 1 (vis-à-vis de MacDonalds Romană)

În cadrul conferinţei va fi prezentat proiectul “CULTURA ŞI GASTRONOMIA LA ROMÂNI”, proiect ce se va desfăşura pe durata anului 2010, în curtea Bibliotecii Metropolitane, programul week-endului 28-30 mai 2010, prezentarea producătorilor prezenţi în târgul nostru.

Vor lua cuvântul Dna Rodica Cosmaciuc, Directoare Biblioteca Metropolitana Bucureşti şi Dna Veronica Bectaş, autoarea articolelor “Povestiri de Bucătarie” din Jurnalul de Bucătarie care în luna iunie va lansa cartea „77 istorii şi reţete din Epoca de Aur ”.

Pentru întrebările legate de târg şi de proiect vă va sta la dispoziţie Dra Simona Paşcu, PR Manager la Târgului de Tradiţii Gastronomice

“Scopul nostru este să promovăm cultura românească în toate aspectele ei, să conservăm tradiţiile românilor şi a celorlalte naţionalităţi, al căror număr este astăzi restrâns: saşi, unguri, evrei, italieni, greci etc.

Încercăm să oferim savoarea unui stil de viaţă tradiţional, aşa cum a fost descris de Păstorel Teodoreanu, Constantin Bacalbaşa, Radu Anton Roman, acela al creatorului baroc şi al consumatorului expert, pe cale de a fi uitat, şi să îi oferim expunere naţională

Dorim să promovăm gastronomia pentru a deschide gustul publicului pentru o istorie reală, palpabilă.” (Proiectul “CULTURA ŞI GASTRONOMIA LA ROMÂNI”)

Program conferinţă:

15.45 - 16.00 – Primirea invitaţilor;

16.00 – 17.00 – Prezentarea proiectului, prezentarea parteneriatului cu Biblioteca Metropolitana, alocuţiunile invitaţilor, întrebarile din partea presei;

17.00 – 17.30 – Echipa Târgului de Tradiţii Gastronomice vă invită să savuraţi din produsele delicioase, într-un cadru restrâns unde aveţi posibilitatea să discutaţi direct cu producătorii.

Producatorii Nostrii

Târg de tradiţii gastronomice la Bibliotecă

Brânzeturi, mezeluri, dulceţuri, magiun, palincă, pâine de casă, vin de buturugă, cornuleţe delicioase, dar şi cârnăciori italieneşti, brânzeturi italieneşti, măsline gustoase, ulei de măsline sănătos şi deserturi ungureşti din fructe şi seminţe, toate aceste delicatese vă aşteaptă în fiecare sâmbătă şi duminică, între orele 9:00 şi 17:00, în curtea Bibliotecii Metropoline, din Bucureşti.

de Carmen Dragan
20/05/2010

În fiecare săptămână vă veţi putea întâlni cu producători de pâine de casă din Harghita, combinată cu cartofi, cu producători de brânzeturi din Fundata, palincă din Bihor, magiun de Topoloveni, mezeluri şi cârnăciori de la Botoşani. Tema târgului din weekendul ce urmează este "Ziua familiei la Târgul tradiţiilor gastronomice la Bibliotecă".


Brânzeturi din moşi-strămoşi
Bangală Dorin a venit la târg din localitatea Fundata, de pe lângă Bran, cu brânzeturi, telemea de oaie proaspătă, brânză de burduf în coajă de brad cu busuioc, caşcaval dospit şi puţin afumat, caş afumat, urdă dulce şi sărată, urdă cu mărar puţin sărată, dar şi cârnăciori de oaie cu vită. Toate preparatele sunt făcute acasă, în bucătăria proprie, după reţete transmise din moşi-strămoşi. "Avem la stână 600 de oi cu lapte şi 30 de vaci.

Acolo închegăm brânza de oaie, iar restul preparăm acasă", ne lămureşte producătorul. El este ajutat de toţi membrii familiei, mai ales de fiica sa de 16 ani, Adina, care ştie toate secretele preparării unei brânze în coajă de brad. De la Dorin Bangală am aflat că aproape toţi cumpărătorii au preferat telemeaua proaspătă şi urda dulce, dar au cumpărat şi din celelalte produse. "Târgurile de acest gen sunt din ce în ce mai multe, semn că oamenii preferă aceste produse", a concluzionat producătorul.

Brânză de burduf în coajă de brad cu busuioc
Ingrediente: 40 kg de caş, 1 kg de sare, o jumătate kg de busuioc
Preparare: Se lasă caşul la maturat timp de două săptămâni. Apoi se dă prin maşina de tocat. Se adaugă sarea şi busuiocul.
Coaja de brad se opăreşte în zer şi se rad ţepii. Se modelează după plac. Se pune brânza şi se dă la rece.

Traditii Gastronomice

Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge
cronologic mai multe perioade: Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 î.e.n alimentaţia de bază era carnea, în Egipt se făceau pâinişoare din grâu şi erau cunoscute vinul şi berea.
Perioada preclasic, până la căderea Romei, perioada lui Homer şi Pericle. În Imperiul Roman, arta culinară era foarte apreciată. Bucătării prezentau bucatele cu aspectul lor iniţial; peştele şi vanatul trebuiau să păstreze forma din starea lor vie, principalul mijloc de preparare al hranei era frigerea.

Perioada barbarismului până în evul mediu târziu, acum dezvoltarea bucatariei inregistreaza o stagnare. In perioada sec. al XIV-lea, bucataria cunoaste o dezvoltaremult mai mare. La curtile marilor seniori si regi se organizau adevaratele orgii alimentare. Banchetele devin o adevarata manifestare a gloriei si a bogatiei stapanilor.
In perioada clasica, perioada cuprinsa intre mijlocul secolului al XVII-lea si pana lainceputul secolului al XX-lea, bucataria incepe sa devina arta culinara. Parisul devine centrul artei culinare.

Prepararea si prezentarea cat mai estetica a bucatelor au o importanta deosebita. Bucatarii francezi devin renumiti nu numai la Paris dar si la curtile imperiale din Europa. Bucataria romaneasca a fost influentata de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum ar fi : conditiile econimice, conditiile geografice si de clima, gradul de civilizatie, stadiul de dezvoltare al agriculturii si nu in ultimul rand obiceiurile, gusturile si preferintele.

In a doua jumatate a secolului II-lea avem informatii scrise pe placi cerate despre felurile de mancare. La Rosia Montana a fost descoperita o placa cerata cu ocazia „ ospatului aurarilor” in care erau scrise preparatele oferite „ miel, purcel, paine alba, sare, otet, salata si doau feluri de vin”.

Opera lui Mihail Sadoveanu, monumentala monografie epica a poporului roman, inteles in permanentele lui spirituale, in evolutia sa istorica si in relatiile osmotice cu spatuil geografic, aduce nenumarate marturii despre evolutia bucatariei romanseti de-a lungul istoriei, atat la nivelul omului de rand, cat mai ales in casele boieresti, in hanuri si in curtile domnesti. In „Fratii Jderi” Sadoveanu descrie: „prepelita pe masa Domnului era in mare cinste. Prepelitele erau invelite in frunze de teiu si apoi in slanina afumata. Se frigeau in tigla la jaratec de fag. Un rob aducea colaci proaspeti si claponul in cratita lui”.

Citind scenele gastronomice descries de unii din marii nosrti scriitori, ne putem da seama despre evolutia bucatariei romanesti de-a lungul anilor, de interesul pe care acestia l-au acordat artei prepararii mancarurilor. De-a lugul veacurilor bucataria romanesca, pe langa traditiile mostenite de la strabuni si-a imbogatit sortimentele de preparate cu retetele altor popoare. Primele semen de occidentalizare se vad in tara noastra in jurul anului 1700. Tarile Romane n-au fost niciodata in afara Europei… Influenta europeana se regeseste si in planul bucatariei.

Imperiul austriac influenteaza Transilvania si Banatul, Rusia influenteaza Moldova, Franta, Italiasi Grecia influenteaza Muntenia, Turcia influenteaza Dobrogea si cu rafinament traditia si arta culinarane-au mai ramas diferite feluri de mancare: ghiveciul,tuslamaua si baclavale de la turci, ciorbele si borsurile de la rusi, gulasul de la unguri, stiuca umpluta de la evrei, s.a. Aceste preparate au fost inbunatatite de bucataria romaneasca in functie de gusturi, obiceiuri si preferinte.

Sursa: http://www.referat.ro/referate/Traditii_culinare_romanesti_65944.html

Despre Mihail Sadoveanu!

Jurnalul Naţional : In odaile cu stele Sadoveanu era cat Ceahlaul

Saturday 18 July 2009 In odaile cu stele Sadoveanu era cat Ceahlaul

Greu, tare greu sa scrii despre el
In odaile cu stele Sadoveanu era cat Ceahlaul

Greu, tare greu sa scrii despre el. Usor, foarte usor sa-i calci in urma si sa privesti in lumea creata de el. Umbland sa-l descoperi pe Mihail Sadoveanu, descoperi ca si dupa atatia ani, de cand el nu mai este printre noi, locurile in care el a stat, a umblat, i-au placut, inca ii poarta amprenta.Parca abia a plecat din Falticeni pâna la Vovidenia, sau poate la Iasi. O fi la Hanul Ancutei la o aliveanca, ori poate la un clondir de vin bun. Poate scrie undeva, ascuns, înca o carte... Ar trebui sa-l vedem usor, doar este "Ceahlaul prozei românesti", dupa cum l-a denumit Geo Bogza. Pasii lui Sadoveanu te poarta prin tot tinutul Moldovei. Povestea lui este alcatuita din mii si mii de fragmente. Sa alergi precum gândul si tot n-ai avea timp sa le unesti pe toate. Poti încerca. Natura îti sopteste povesti despre vânatoare, pescuit, despre zile si nopti în care l-a îmbratisat ca un fum. Oamenii vorbesc despre cel pe care nici macar puternicii vremii nu prea cutezau sa-l înfrunte, ori despre Sadoveanu morarul de pe Siret si a lui biblioteca. Parintii din manastiri vorbesc despre drept credinciosul Mihail. Peste toate însa se asterne imaginea mareata a unui prozator prolific, autor al unor volume memorabile. VOVIDENIA, LOCUL ÎN CARE ÎSI ISPĂSEA PĂCATELEDeparte de lume, în mijlocul padurilor, peste drum de Manastirea Neamt, în tinutul unde se spune ca ar fi una din cararuile catre Portile Cerului, Mihail Sadoveanu a gasit un camin potrivit firii sale, un loc în care a reusit sa-si creeze o lume a lui propice slovelor asternute pe hârtie. La Vânatori, Neamt, în casa construita în 1937 de mitropolitul Visarion Puiu spre a fi palat arhieresc, Sadoveanu a locuit mai bine de 20 de ani. Din 1944 si pâna în 1961, casa i-a servit drept resedinta de vara. Si ce resedinta! Aproape de cararea spre Rai. Câte rugi fierbinti s-au ridicat spre cer din zona Neamtului, câti parinti calugari s-au nevoit în codrii care par stâlpii Boltei Ceresti, într-atât sunt de înalti! Când te uiti, aproape ca ti se face teama nu cumva sa se prabuseasca Cerul, cu palatele dumnezeiesti cu tot, de-ar disparea codrii si muntii! De buna seama, ca pe nevointa calugarilor din Neamt, din pene de îngeri, s-a construit un drum pentru oamenii sfinti. Aici, lânga schitul Vovidenia, Sadoveanu a gasit idei, oameni, personaje numai bune de trecut în carti. Despre lumea scriitorului de la Vânatori îl poti întreba pe parintele Mihail. Arhimandritul Mihail Daniluc, egumenul schitului Vovidenia. Pe usa de la intrare în casa memoriala Mihail Sadoveanu, un bilet te anunta ca pentru a vizita incinta trebuie sa întrebi la schit la Vovidenia sau, mai la îndemâna, sa suni la 07xxxx. Raspunde chiar parintele Mihail. E cam trecut de ultimul ceas de vizitare, dar se învoieste totusi sa vina. Multumim. Apare. În haine preotesti, chip cu blândete, ochi blajini. "Hai înauntru!". Hai! Deschide o usa mica, porneste un computer si ne roaga sa asteptam putin, sa plece hardughia de pe loc, sa ne poata însoti prin casa si vocea lui Sadoveanu, trezita din somn de un player audio. În casa, camera dupa camera, descoperi lumea lui Sadoveanu. Cu masuta la care scria, si camera lui de arme, si dormitorul si... si tot ce însemna lumea lui! Pe pereti, fotografii. Fie cu el, fie cu familia sa. Cu 11 copii... a avut ce sa atârne pe pereti! Într-un colt. Bastonul si palaria lui Sadoveanu. Îti creeaza o impresie ciudata. Ai vrea sa le atingi, sa pipai palaria sub care stateau ascunse ideile. Aparate de intemperii de tot soiul, ele se lasau asternute pe coli sub forma de povesti, de romane, de... idei! Obiecte de pret, lucruri personale de-ale lui Sadoveanu te ajuta cu adevarat sa te apropii de scriitor. Vezi, simti, îti închipui, banuiesti, pui întrebari. Parintele Mihail îti raspunde la toate întrebarile zâmbind. La sfârsit, pe prispa, o discutie cu parintele te ajuta sa-ti creezi o impresie clara despre autor. De jur-împrejur natura. Codrii, iar devale, lacul. La Vovidenia, prozatorul a locuit 14 ani. Casa în care a stat fusese construita de mitropolitul Visarion Puiu. Parintele Mihail spune ca Sadoveanu numea acest loc "Poiana linistii". Monahul considera ca Vovidenia este strategic amplasata pentru un mare pescar si vânator, asa cum era Sadoveanu. La lac pescuia sau doar asculta glasul tainic al naturii, iar în spatele bisericii era padurea în care el mergea la vânatoare."A iubit oamenii si locurile acestea foarte mult. Aici în casa el a scris opt romane, Nada florilor - în 1950. Trebuie sa spun ca Sadoveanu a fost un om religios. Eu de câtiva ani ma lupt sa le demonstrez acestor neprieteni ca Sadoveanu a fost un om religios. Trebuie sa întelegem contextul acelor vremuri când el a fost cooptat în viata publica a statului, în conducerea tarii, va reamintesc ca el a fost câtiva ani vicepresedintele Marii Adunari a Ţarii. Sadoveanu nu se putea arata pe fata ca un om religios. Nu spun în mod gratuit acest lucru, ci ma bazez pe lucruri din opera sa. Daca veti citi romanul «Viata lui Stefan cel Mare», veti vedea de cel putin 100 de ori numele Divinitatii. Un om care nu este legat de Divinitate nu poate scrie asa, nu poate pomeni numele Divinitatii asa cum a facut-o autorul".Cuvintele parintelui te învaluie. Frazele domoale, felul lui de a vorbi te fac sa te apropii si mai mult de el, dar si de Sadoveanu. Monahul continua povestirea si dezvaluie un amanunt... muzical! "Parintele Ioan Ivan, fost director al Seminarului Teologic al Manastirii Neamt, mutat acum la Domnul, îmi povestea cum Sadoveanu, când mergea la lac sa pescuiasca, îl ruga sa-i trimita câtiva baieti care sa-i cânte. Iubea foarte mult muzica religioasa, cântecele patriotice. Aici si Maria Tanase venea foarte des. Uneori venea si cu orchestra si-i cânta scriitorului. Si ceilalti calugari îsi amintesc de Sadoveanu. Uneori, când erau slujbe, el venea si se aseza în jiltul regelui, lucru cam nepermis, dar care lui îi era îngaduit de calugari. Tot asa mi s-a povestit cum el venea si citea la strana din cartile sfinte". Parintele Mihail îti poate vorbi vremuri fara veacuri despre Sadoveanu. Îti dai seama ca pentru el Vovidenia chiar a însemnat un loc ales. A sa "poiana a linistii". LIZUCA S-A CĂLUGĂRITÎn Falticeni, pe Strada Ion Creanga, fosta Ulita a Radasenilor, sus pe deal este o alta Casa Memoriala Mihail Sadoveanu. Pâna sa ajungi la ea, treci însa si pe lânga locul în care a locuit Creanga cât a fost la "fabrica de popi" din Falticeni. Te uiti, admiri si treci mai departe. Hai la Sadoveanu! Casa memoriala te primeste cu portile deschise si un muzeograf asa cum ai vrea parca sa vezi peste tot. O domnita cu un zâmbet si-o privire... de te face sa uiti si de Sadoveanu si de tot! Dar... sa revenim. Casa este construita dupa schitele lui Sadoveanu. Muzeograful, Ana Lazarov, îti poate spune povestea locului. "Casa a fost construita în 1907, pe un teren de doua hectare. A scris aici 33 de carti, inclusiv «Neamul Soimarestilor». Erau mult mai putine case. Ulita Radasenilor. A avut o moara împreuna cu Artur Gorovei. A functionat doar un an. A intrat în folclorul falticenenilor, pentru ca în ea Sadoveanu amenajase o biblioteca, încât cei care ar fi venit la moara sa poata citi. Subiectul este tratat în «Venea o moara pe Siret». El va vinde moara si ea va fi dusa la Galati". De prisos sa mai spunem ca peste tot amprenta lui Sadoveanu este vizibila. De la asezarea casei, mobilier, obiecte personale. De aici, de la casa, n-ar strica sa dai o fuga si pâna la Dumbrava Minunata. Da! Ea chiar exista! Numai ca acum, pe o buna parte din ea s-a ridicat o manastire! Lizuca s-a calugarit! Iar pe Patrocle... mare lucru sa nu-l caute hingherii...! La schit, o maica povesteste amuzata cum copiii vin în vizita si întreaba unde este mormântul Lizucii, sa-i puna flori, sa-i aprinda o lumânare... treburi crestinesti. Iar pe Patrocle, micutii vizitatori îl vad în orice potaie care apare în zona! Vai de blana lui saracu', pâna nu sta la "suting" cu totii copiii, nu mai scapa! Am stat ce-am stat, dar hai si pe la alte case, c'asa-i frumos, nu?IASUL LUI SADOVEANUO casa alba, mare, solitara si tacuta, cu ascunzisuri nu lipsite de taine si istorie. O casa asezata în Dumbrava minunata din Copou. Casa prozatorului Mihail Sadoveanu. Un loc care emana înca fior artistic si destul mister. Curtea casei în care Sadoveanu si-a primit prietenii scriitori si poeti este acum o oaza de verdeata pentru copiii si batrânii care cauta racoarea copacilor si a apropierii padurii. Unii mai trec prin muzeu, dar altii îl stiu pe de rost, de prin 1980, când s-a înfiintat ca o "expozitie permanenta", întrucât autoritatile de atunci nu mai permiteau noi muzee care sa eclipseze "realizarile" comunistilor. Totusi, chiar si asa, a fost sfintit de Teoctist, (pe atunci mitropolit), iar pe acolo au trecut Marin Sorescu cu sotia Valeria, Grigore Vieru, Nichita Stanescu, Breban, Paunescu. L-au vizitat în timpul vietii si Celibidache, Panait Istrati sau Gala Galaction. Scriitorul a gasit la Iasi, timp de 18 ani, linistea si tihna de care avea nevoie pentru a contempla si a crea marile capodopere. Scriitorul nu a uitat niciodata cât de multe a datorat Iasiului, începând cu prima lui sedere aici, în timpul liceului: "Am venit la Iasi, pe urmele lui Eminescu, Creanga, Negruzzi, pe urmele lui Miron Costin si Ion Neculce... (...). Popasul acesta al meu la Iasi, în trei ani ai cursului de liceu, a fost hotarâtor pentru cariera mea literara". Apoi, ca adult, a vazut Iasiul si în alt fel, a descoperit o legatura profunda cu orasul: "Fara nici o îndoiala, au fost primaverile Iasilor cele mai frumoase (...) Înalta gradina de la Eternitate i-a primit pe multi întru alinarea cea curata. Dorm acolo dascalii mei Creanga, Gane, Delavrancea si prietenii mei Anghel, Beldiceanu si Topârceanu. Nu pot fi în alte parti primaveri ca la Iasi", noteaza Sadoveanu, care adauga: "Iasii au ramas un muzeu al amintirilor. Dar slava lui Dumnezeu ca se pastreaza si se va mai pastra multa vreme asa pentru sufletul nostru".CEAHLĂULCasa din Copou înca mai poarta amprenta scriitorului. De sus, din turla veche de aproape un secol, "Ceahlaul literaturii românesti", dupa cum i-a spus Geo Bogza, privea în zorii fiecarei dimineti si seara, cu binoclul, muntele Ceahlau. Spunea ca-l vede si cu ochiul liber, la cei peste 150 de km distanta. "Era o vila cu ferestre înalte, arcuite, cu terase de piatra încununate de trandafiri agatatori si c-un turnisor patrat la un colt, pe ferestruicile caruia (...) se uita cu ocheana la Cehlau, în amurgurile curate de august", scrie însusi Sadoveanu în "Strada Lapusneanu". Si ce vedea de acolo, de sus? Tot scriitorul spune: "Înaintea noastra, divers si multicolor, se desfasura Iasul cel batrân, leaganul carturarilor, al unirii, al ideilor si miscarilor generoase, Iasul amintirilor si legendelor, Iasul fantomelor romantice". Vila din Copou avea ca si acum la parter, doua saloane, un dormitor, o camera de lucru si doua camere ale copiilor. Dupa dorinta scriitorului, biroul sau a fost mutat rând pe rând "din odaia cu stele la odaia ce da spre teiul cel mare de la scrânciob, în camera trandafirie", si tot asa. Este aici biroul pe care l-a adus de la Falticeni si la care si-a scris operele, mai sunt si tocul si stiloul ce i-au notat pe hârtie toate cuvintele. Sunt hainele sale, ba unele înca stau cuminti în saci, într-un depozit. Nu ar parea de mirare daca ar aparea dintr-un colt, ar lua pusca daruita de Topârceanu sau una dintre unditele cu mincioc si ar pleca la vânatoare ori pescuit, dupa ce si-ar pune pe cap o palarie. Si daca iesi afara îl simti: acolo este înca padurea de liliac, cea mai mare din Iasi, pe care a plantat-o cu mâna lui, înmultind-o din vlastarul adus de la Falticeni. Cei 18 ani ai vietii din Iasi au fost pentru Sadoveanu si cei mai prolifici, în care a scris 35 dintre marile sale opere. "Tata avea pe umeri pelerina italieneasca cu falduri largi, grea de cuvinte, fraze, virgule si puncte. Mi-nchipui ca de-ai fi scuturat-o, ar fi cazut din ea pasaje din viitoarea-i carte, asa cum cad în mai din visini carabusii", spunea Profira, fiica scriitorului.Si tot la Iasi i s-a nascut în 1920 ultimul fiu, Mihu Puiu, care-i calca pe urmele de scriitor. Aici a fost timp de noua ani director al Teatrului National, profesor de istorie, laureat al titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii "Al.I. Cuza", prieten pentru marii prozatori si poeti ai vremii, sfatuitor pentru autoritati si mentor pentru studenti. Si tot aici, la Iasi, a locuit pentru trei luni alaturi de George Enescu într-o casa plina de ecouri ale istoriei si culturii. AMINTIRILE CELUI CARE L-A CUNOSCUTNe-am întâlnit si cu scriitorul Ion Arhip, din Iasi, care l-a cunoscut foarte bine atât pe Sadoveanu, cât si întreaga sa familia, sotia Valeria, fiica Profira, dar si pe Constantin si Maia Mitru. Cu Mihail Sadoveanu s-a întâlnit din perioada studentiei. Ion Arhip, fost gazetar, a fost timp de 20 de ani pe timpul comunismului director al retelei de muzee a Iesilor pâna când a fost dat afara de Securitate, pentru ca nu a vrut sa faca expozitia "Epoca Ceausescu" la Muzeul de Istorie. El ne-a povestit cum Sadoveanu, ca sef de loja masonica, a fost persecutat. "Putea sa fie împuscat de legionari, dar a fost salvat de Ionel Teodoreanu. A venit un comando de legionari la el acasa, dar a fost salvat de partea femeiasca care s-a lasat intentionat în neglijeu si i-a alungat pe legionarii care au dat buzna sa-l caute. A fost nevoit sa se deghizeze, a ajuns la gara si, într-o alta statie, a fost descoperit si salvat la initiativa lui Teodoreanu. Cartile lui au fost arse în Piata Unirii pe vremea guvernului legionar înainte de Rebeliune. În 1953 eram student la Facultatea de Filologie. A fost o întâlnire la Iasi, pentru ca el era propus din nou deputat al Marii Adunari Nationale din zona Popricaniului, unde mergea si la vânatoare. A fost multa lume invitata la întâlnirea ce a avut loc în sala de marmura a vechii Academii Mihailene, cladire care nu mai exista. Sadoveanu s-a oprit la rândul întâi, unde se aflau Otilia Cazimir, George Lesnea si Mihai Codreanu, cu care s-a îmbratisat. George Lesnea i-a sarutat mâna. Noi am crezut ca e vreun ritual masonic, dar el a explicat mai târziu - «i-am sarutat mâna cu care a scris Stefan cel Mare al literaturii românesti»... Când a intrat în sala am avut impresia ca a coborât o stânca. S-a urcat la tribuna si, când a început sa vorbeasca, lumea a înlemnit. A spus printre altele sa îl citim pe Goga, a vorbit de Arghezi si Bacovia, lucru care pentru un scriitor de rând însemna puscaria, dar el era Sadoveanu. Avea o înfatisare fizica deosebita, capul sau era impunator, ochii si privirea te tinteau. Era însotit de bodyguarzi si a doua lui sotie. A mai spus ceva extraodinar pentru acele vremuri comuniste: «Sa respectati biserica noastra, care ne-a tinut ca neam». Am ramas uimiti... Nu încerca nimeni sa se atinga de el, Gheorghiu-Dej îi spunea Badie dupa ce fusese decorat cu Premiul International Lenin, un premiu imens, dupa ce scrisese «Lumina vine de la Rasarit». Avea o tinuta formidabila, era destul de distant, impunea, aveai impresia ca te hipnotizeaza, te uitai la privirea lui. A vorbit o jumatate de ora stând în picioare, parca curgea o apa cristalina dintr-o stânca de munte. Dupa ce a terminat s-a dus la Mihai Codreanu. Apoi m-am numarat printre cei care au luat masa cu el la restaurantul «Iasul». I s-a pus un servet mare la gât, a mâncat un castron de zeama de gaina, un castronas de sarmalute si o covatica de poale-n brâu si a baut doua pahare de vin, nu a îndraznit nimeni sa-l clinteasca. Doar scriitorul Ion Istrate se mai apleca sa auda vreo vorba... A mers apoi la Popricani, unde era pregatita o scena. Acolo venea Sadoveanu la vânatoare", îsi aminteste Arhip. Totodata, Arhip a discutat si cu ultima sa sotie, Valeria, care s-a destainuit - sotul ei era un om iubitor si crai pâna în ultima clipa. Viril pâna târziu, Sadoveanu a iubit-o cu patima. "În ultima zi de viata se spune ca prozatorul a tinut regim. A mâncat ceva, dupa care a spus ca merge sa se odihneasca în camera sa. A pus mâna pe marginea mesei, a sprijinit capul pe masa si a murit", spune scriitorul Ion Arhip.Traseul vietii5 noiembrie 1880 - Mihail Sadoveanu se naste la Pascani. 1 septembrie 1897 - intra la Liceul National din Iasi, pe care îl absolva în 1900. 1918, toamna - se instaleaza cu familia la Iasi. 1920 - împreuna cu George Topârceanu editeaza revista Însemnari iesene. 1920 - apar volumele Frunze-n furtuna, "Umbre" si "În amintirea lui Ion Creanga". 1921 - este ales membru activ al Academei Române. 1930 apar volumele "Departari" si "Baltagul". 1936 - paraseste împreuna cu familia Iasiul si se muta la Bucuresti. 1950 - doneaza casa din Copou Institutului Agronomic din Iasi. 1961 - moare Mihail Sadoveanu si este înmormântat în ziua de 21 octombrie la Cimitirul Bellu din Bucuresti, alaturi de Eminescu, Cosbuc si Caragiale. 1980 - se deschide la Iasi în prezenta sotiei si fiicei Profira Sadoveanu, Muzeul "M. Sadoveanu" în Casa cu turn de la Copou. A scris peste 60 de volume-povestiri, romane, traduceri, biografii, nuvele, schite. Am putea aminti aici de:Nuvele: Ion Ursu, Pustiul, Floare ofilita, Crâsma lui Mos Precu Romane: "Fratii Potcoava", "Soimii", "Neamul Soimarestilor", "Bordeenii", "Zodia Cancerului sau vremea Ducai-Voda", "Baltagul", "Maria sa", "Puiul padurii", "Nunta Domnitei Ruxandra", "Nopti de Sânziene", "Creanga de aur", "Fratii Jderi - Ucenicia lui Ionut" vol. I, "Fratii Jderi - Izvorul Alb" vol. II, "Fratii Jderi - Oamenii Mariei Sale" vol. III, "Nicoara Potcoava".Legat de personajele lui Sadoveanu, parintele Mihail Daniliuc de la Schitul Vovidenia ne-a vorbit despre monahii din opera prozatorului. "Anul acesta am terminat un studiu în care am încercat sa surprind tipologii de monahi în opera lui Sadoveanu. Asta-iarna am rasfoit din nou cartile lui, cele mai cunoscute, nu chiar pe toate, si mi-am dat seama ca Mihail Sadoveanu a creat nu câteva tipologii de monahi, ci o întreaga obste, care misuna atât de firesc în operele sale încât am putea crede ca însusi autorul lor ar putea fi un monah! Am gasit la Sadoveanu foarte multe tipuri de monahi, o mare diversitate: monahi mistici, carturari, patrioti cazuti - care au avut în viata lor monahala foarte multe pete de întuneric, dar care au revenit si s-au cait cu sinceritate".Hanul AncuteiVorbeam de locuri în care Sadoveanu si-a lasat amprenta. N-am putea încheia povestea daca nu am vorbi aici si de Hanul Ancutei. Da, cel din poveste. Exista! Si aduce atât de mult cu cel al lui Sadoveanu. De la meniu la înfatisare, la oameni si loc. Daca Sadoveanu a scris de el, atunci si hanul îti poate povesti de autor! La o placinta, un vin ori poate vreun vânat, ca tot îi placea prozatorului vânatul, ospatarii, scoliti bine în arta conversatiei îti vor povesti vrute si nevrute. "Majoritatea povestirilor trecute în opera marilor artisti sunt povestiri spuse ori de ciobani ori de drumeti. Ori pe oamenii acestia nu-i puteai întâlni decât la hanuri, la Hanul Ancutei. Un loc de popas unde povestile Moldovei devin realitate. Despre Sadoveanu? Mi s-a povestit ultima lui vizita aici. În ‘62 cei de la Judeteana de Partid erau afara cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, la o tochitura. Pe râul Moldova, Sadoveanu era la prins peste. Era un pescar împatimit. Prinsese trei cleni. Apare la han. Dej îl întreaba: - Bai Mihaita, ce-ai prins?- Trei cleni Ghita!- Manânc si eu doi? - Unul Ghita, unul...".

Noi!

Lume,lume!!!!!!

Sărbătorim Ziua Europei la Bibliotecă

Haideti sa sarbatorim impreuna ziua Europei!

Targul Traditii Gastronomice va asteapta sambata, 08.05.2010, si duminica, 09.05.2010, in curtea Bibliotecii Metropolitane Bucuresti, din str. Tache Ionescu nr. 4, Sector 1, Bucuresti.

Producatori din diverse zone ale tarii va invita sa gustati din produsele romanesti care au devenit un deliciu chiar si pentru cetatenii Europei.

Alaturi de mezeluri, branzeturi, dulceturi, magiun, palinca, paine de casa, vin de buturuga si cornuletele delicioase avem invitati speciali carnaciorii italieni, branzeturile italiene, maslinele gustoase si uleiul de masline sanatos, deserturi unguresti si nelipsita voie buna.

Aveti nevoie de bunadispozitie si o doza de curiozitate, restul vine de la sine!

Targul Traditiilor Gastronomice

Timp liber

Stim ca notiunea de timp liber este un vis pentru unii, stim ca uneori va propuneti sa faceti ceva dar nu va mai ajunge timpul sau uitati. Incepand de azi, in toate statiile de metrou Targul Traditiilor Gastronomice iti face cu ochiul la sectiunea timp liber de pe ecranele zoom!

Veşti bune

Cât ne place să începem cu dreptul o săptămână, să vă aducem veşti bune şi să vă bucurăm sufletul!

Avem un logo pentru târg pe care il veţi observa şi pe Facebook şi pe blog, în curând vom avea şi o pagina web, unde vă vom da mult mai multe detalii şi ne vom bucura cu cât mai multe poze şi poveşti despre noi.

Mai avem o veste bună; aşa aş impărtăşi cu voi acum totul dar aşteptăm puţin, vă mai ţinem în şah, cum s-ar spune.

Multumim Zile si Nopti!

Tin sa multumim celor de la Zile si Nopti pentru frumosul articol din publicatia lor. Ii multumim si Alinei Musatiu si astepatm pe cei din redactie sa ne viziteze week-end de week-end!
Redau mai jos articolul:)
"

Bunătăţi de la bunici

Veşnicia s-a născut la sat. La fel şi mâncarea bună.

Alina Muşătoiu

“Niculae, ce merge după de mâncare?”, întreba sătul şi satisfăcut nea Ilie, în primul volum “Moromeţii”, după ce tocmai terminase masa. “O ţigare”, răspundea prompt fiul. Vorbea despre “ţigarea” aia din tutun crescut în curte, rulată în foiţă de ziar. Asta mai zic şi eu bucurie autentică – ţigara “handmade” care se savurează în tihnă, aşa cum se savurează şi mâncarea ţărănească. Recunosc că-mi plâng glandele salivare doar gândindu-mă la cârnăciorii uscaţi în curte, la vânt şi soare. La caşul afumat şi urda de oaie. La mierea şi magiunul care merg de minune în clătite şi gogoşi. La pâinea de casă, cu coajă amăruie şi tare sau la slănina fiartă cu usturoi. Şi mai ales la pălinca de Ardeal, care te pregăteşte, înainte de masă, pentru toate bunătăţile astea. Şi apoi mă luminez la faţă, fiindcă ştiu că nu o să rămân cu gândul la ele şi cu pofta-n cui: le găsesc pe toate la târgul de Tradiţii Gastronomice din Piaţa Amzei. Moromete, here I come!

Târg de Tradiţii Gastronomice

În fiecare weekend între 09:00 şi 17:00

Piaţa Amzei, Str. Tache Ionescu 4

“E cel mai bun loc în care găseşti vin de buturugă”

MIHNEA POPESCU"

Restaurator, 35 de ani